Kim Jong Hyun

Jonghyun – membrul trupei SHINee

8 Aprilie 1990 – 18 Decembrie 2017 Moartea subită a idolului K-Pop, Jonghyun, a șocat întreaga lume. A fost un compozitor și interpret extraordinar de talentat, fiind vocalistul principal al trupei SHINee, producător muzical și gazdă a unor emisiuni de radio, iar începând cu anul 2015, a avut și o carieră solo. Jonghyun a fost primul artist din compania SM Entertainment căruia i s-a permis să participe activ la compunerea și producerea albumelor, fiind cunoscut faprtul că această companie limitează accesul artiștilor la procesul de creație. Pe 18 decembrie 2017, Jonghyun a fost găsit inconștient, intoxicat cu fum, într-un apartament închiriat în sudul Seulului. Înainte de a se sinucide, artistul i-a scris surorii sale un mesaj de adio: „A fost cu adevărat greu pentru mine până acum. Te rog, lasă-mă să plec și spune-mi că am muncit din greu, ca un ultim rămas bun”, iar aceasta a anunțat poliția, însă a fost prea târziu. El a fost dus de urgență la spital în stop cardio-respirator însă, acolo a decedat. Poliția a descoperit în apartamentul în care se afla, brichete de lignit aprinse într-o tigaie.

Motivul sinuciderii sale a fost numeroasele comentarii răutăcioase și malițioase făcute la adresa sa de către unii fani în ultima perioadă a vieții sale, atacuri care i-au măcinat sufletul împingându-l către acest gest extrem.

Ultima scrisoare care i-a trimis-o prietenei sale apropiate, Nine9, cu o zi înainte de a se sinucide, și pe care aceasta, cu permisiunea familiei artistului, a dezvăluit-o publicului, demonstrează calvarul interior prin care a trecut talentatul artist: „Sunt distrus pe dinăuntru. Depresia care mă mânca încet, m-a înghițit complet și nu am putut să o înving. Mă urăsc. Am încercat să îmi păstrez amintirile importante și am țipat la mine să mă stăpânesc, dar nu a existat niciun răspuns. Dacă nu pot să respir liber, e mai bine să mă opresc. M-am întrebat cine poate avea grijă de mine. Numai eu sunt acela. Am fost singur. E ușor să spun că voi duce ceva la bun sfârșit. E greu să duc ceva la bun sfârșit. Am trăit tot acest timp tocmai datorită acestor dificultăți. Ei au spus că am vrut să fug. Este adevărat. Am vrut să fug. De mine. De tine. Am întrebat cine a fost. Eu eram. Și, eram eu. Și, din nou, eu eram. Am întrebat de ce îmi pierd amintirile. Au spus că din cauza personalității mele. Înțeleg. Într-un final, a fost vina mea. Am dorit ca cineva să observe, dar nu a observat nimeni. Nimeni nu m-a întâlnit, așa că, bineînțeles, ei nu știu că exist. Am întrebat de ce trăiesc oamenii. Doar, așa. Doar, așa. Oamenii doar trăiesc. Dacă întreb de ce mor oamenii, cred că vor spune pentru că au obosit. Am suferit și mi-am făcut griji. Nu am învățat niciodată cum să îmi transform durerea în fericire. Durerea este doar durere. Mi-au spus să nu fiu în felul acesta. De ce? Nu pot nici măcar să duc lucrurile la bun sfârșit în felul în care îmi doresc eu? Mi-au spus să îmi dau seama de ce am fost rănit? Eu știu foarte bine de ce. Sunt rănit din cauza mea. Este doar vina mea și asta pentru că sunt rău. Dl doctor, asta este ceea ce vreți să auziți? Nu, nu am făcut nimic greșit. Când doctorul a dat vina pe personalitatea mea cu o voce stinsă, m-am gândit cât de ușor este să fii doctor. Este uimitor cât de tare m-a rănit. Oamenii care rănesc mai mult pe alții, trăiesc bine. Cei mai slabi decât mine, trăiesc bine. Cred că nu. Dintre toți cei care sunt în viață, nu există cineva mai suferind decât mine și nu există altcineva mai slab decât mine. Dar, ei spun că ar trebui să trăiesc. Am întrebat „de ce” de atât de multe ori, dar, nu e pentru mine. E pentru tine. Mi-am dorit să fie pentru mine. Nu spune lucruri care nu au niciun sens. Ți-ai dat seama de ce sufăr? Îți spun eu de ce. De ce am fost rănit. Nu e în regulă să fii rănit atât de mult din cauza asta? Mai e nevoie de mai multe detalii dramatice? Mai am nevoie să spun mai mult? Ți-am spus de ce. Nu ai ascultat? Ceea ce nu pot învinge nu se sfârșește în cicatrici. Nu a fost locul meu să dau piept cu lumea. Nu a fost menirea mea să fiu cunoscut de lume. Au spus că de aceea am suferit și mai mult. Pentru că am dat piept cu lumea, pentru că am fost cunoscut de lume. De ce am ales acest drum? Asta e amuzant. E un miracol care a durat până acum. Ce pot să spun mai mult? Spune-mi, doar, că am muncit din greu. Chiar dacă nu poți zâmbi atunci când mă lași să plec, te rog să nu dai vina pe mine. Am muncit din greu. Chiar am muncit din greu. Adio!”