//Interviu cu actorul Ji Chang Wook

Interviu cu actorul Ji Chang Wook

Numele meu este Ji Chang Wook.

M-am născut pe data de 5 iulie 1987.
Sunt singur la părinți. Acasă sunt atât de tăcut încât, uneori, par chiar nepoliticos. Personajul Mi Poong, din drama KBS TV, „My Too Perfect Sons”, pe care l-am interpretat, este total diferit de mine, ca și caracter și imagine.



Când eram la liceu, mi-am dorit să fiu arhitect sau inginer, fără niciun motiv special. Dar, când eram și mai mic, visul meu s-a tot schimbat. Am vrut să fiu polițist, profesor, judecător, avocat, doctor și alte meserii. Bineînțeles, mintea mea a început să se schimbe o dată cu înfruntarea realității. (a început să râdă).
Când eram în școala generală, dirigintele meu obișnuia să strige numele elevilor din clasă care se situau în primii 50 cei mai buni elevi din școală, iar ei se ridicau în picioare și toată lumea îi aplauda. Am fost foarte supărat că nu am fost și eu printre cei strigați și aplaudați, așa că, în următoarea perioadă de timp, am muncit din greu și am învățat mult. În final, mi-a fost strigat și numele meu și am primit aplauzele de rigoare dar, acum mă gândesc  că eram prea mic să realizez cât de grozav este să primești aplauzele colegilor de clasă.

Când m-am înscris la Universitatea Dankook, secția Teatru și Film, pentru partea de prezență scenică a examenului, am cântat o melodie din musical-ul „Les Miserables” („Mizerabilii”, de Victor Hugo). Întotdeauna mi-au plăcut musical-urile și, mai ales, spectacolele grandioase, dar prefer producțiile mici deoarece ești mai aproape de public și poți interacționa cu ei mai ușor.

Când am jucat într-un musical de stradă, pe strada Daehakro, am avut mari probleme . La acea vreme, eram cel mai tânăr dintre studenți și am fost permanent stresat de gândul că sunt cel mai slab actor dintre colegii mei. Ar fi trebuit să fiu mai deschis și mai îndrăzneț, dar nu am făcut altceva decât să mă închid în mine, așa că nu cred că am putut să arăt întregul meu potențial. De atunci, am avut tot timpul momente grele în timpul spectacolelor de musical.

Îmi place să vizionez filme. Nu îmi place un gen anume de film, dar, dacă ar fi să aleg unul, aș zice că îmi plac filmele thriller. Cel mai recent film pe care l-am văzut este „The Curious Case of Benjamin Button”. Brad Pitt este unul din actorii mei preferați  iar acest film a primit, de la început, recenzii foarte bune. Cred că este un film foarte bun.



Regizorul filmului „Sleeping Beauty”, Lee  Ha Na, a fost ( în an superior) la aceeași universitate cu mine, ea transferându-se, mai târziu, la academie. Am acceptat rolul din acest film doar bazându-mă pe încrederea în ea. Deoarece la acea vreme nu am înțeles tot filmul, am discutat mult cu ea despre personajul pe care trebuia să îl interpretez.

Când am filmat reclama comercială pentru „T-Cash”, m-am simțit bine pentru că a mers totul ca uns. A fost amuzant. Iar banii pe care i-am câștigat i-am dat mamei mele.

După audiția pe care am avut-o pentru rolul din drama „My too Perfect Sons” în fața regizorului și a scenaristului, aceștia mi-au spus că m-au ales pe mine pentru zâmbetul meu blajin (începe să râdă).

Am învățat să croșetez și să brodez cruciulițe pentru rolul Mi Poong  („My too Perfect Sons”). Nu sunt chiar cel mai bun, dar știu să împletesc un fular.  Pot împleti un rând pe față și unul pe dos. Să brodez cruciulițe e ușor pentru că se repetă același model.

Îmi place să mă antrenez. Când eram elev, jucam cu prietenii mei fotbal și baschet. În școala generală aveam și ore de înot și, pe atunci, obișnuiam să înot mult pentru că școala avea piscină proprie.



Orașul meu natal este Anyang și, de câte ori am timp liber, merg să mă întâlnesc cu prietenii mei și cu vecinii. Mergem pe strada nr. 1 și jucăm biliard sau la un Internet – Cafe și jucăm jocuri online. Când ne întâlnim, vorbim despre greutățile noastre de la muncă dar, dacă am probleme personale, acestea le discut cu prietenii mei apropiați.
Încă mai joc Starcraft, uneori.  Nu sunt cel mai bun, dar îmi place să joc. În școala generală, jucam Starcraft pe televizor. Jucătorul meu preferat era Hong Jin Ho. Obișnuiam să joc Zergs exact ca el.

Dacă aș avea timp liber, mi-aș dori să învăț să cânt la un instrument. Vreau , în special, să învăț să cânt la chitară. Nu sunt cel mai bun chitarist, dar îmi place. Și vreau să continui să învăț să cânt la pian. Când eram mai tânăr, obișnuiam să iau lecții de pian, dar am implorat-o pe mama să îmi permită să mă opresc pentru că nu îmi plăcea deloc. Când eram la școală, știam să citesc notele, să cânt la pian și cântam cu un coleg, dar, între timp, mi-am mai pierdut din aceste abilități.

Multe persoane mi-au spus că semăn cu Jonathan Rhys Meyers. Prietenii mei de la școală obișnuiau să mă strige „Jonathan” (a început să râdă).

Articol publicat de către m.asiae.co.kr în data de 09.02.2010; Reporter Yoon Hee-Seong




Sursa: www.m.asiae.co.kr și www.aminoapps.com